Președintele Nicușor Dan a atras atenția asupra unor probleme structurale din sistemul judiciar, insistând pe necesitatea unei reforme în ceea ce privește pensionarea magistraților. Într-o declarație recentă, el a evidențiat faptul că legislația actuală permite unor judecători și procurori să se pensioneze la vârste relativ tinere, beneficiind de pensii egale cu salariile de activitate, ceea ce, în opinia sa, stimulează ieșirea prematură din sistem.

Un aspect deosebit de semnificativ în abordarea președintelui a fost inițierea unui dialog direct cu magistrații, o metodă neconvențională în relația dintre autoritățile statului și sistemul judiciar. Această tactică a fost lăudată de unii analiști, care au remarcat că, pentru prima dată, s-a încercat o comunicare mai apropiată cu cei implicați direct în procesul de administrare a justiției.

Totuși, întârzierea în semnarea unor decrete de pensionare a stârnit discuții privind eficiența procedurilor administrative. Președintele a explicat că a analizat 67 de cereri și a solicitat clarificări, întrucât multe dintre ele nu respectau termenul de preaviz de 90 de zile stabilit de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM).

Pe de altă parte, unii experți au subliniat că rolul președintelui în procesul de pensionare a magistraților ar trebui reevaluat. Profesorul Radu Carp a sugerat că această responsabilitate ar putea fi transferată altor instituții, întrucît ea nu ține în mod necesar de atribuțiile tradiționale ale unui șef de stat.

În contextul dezbaterilor privind reforma sistemului, Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a precizat că propunerile privind creșterea vârstei de pensionare a magistraților până la 65 de ani sunt încă în stadiu de dezbatere și nu reprezintă o inițiativă finalizată.

Pe plan politic, președintele a evitat să comenteze direct tensiunile dintre membrii guvernului pe această temă, subliniind în schimb importanța colaborării între instituții pentru asigurarea stabilității.

În concluzie, intervenția lui Nicușor Dan în problema pensionării magistraților aduce în prim-plan necesitatea unor schimbări legislative și a unei comunicări mai eficiente între puterile statului. Întrebarea care rămâne este dacă aceste inițiative vor duce la o îmbunătățire durabilă a sistemului sau vor rămâne doar la stadiul de discuții.