În primele luni de mandat, președintele a evidențiat o abordare constantă în sprijinul Ucrainei și în relațiile cu partenerii euroatlantici. Cu toate acestea, unii observatori au adus în discuție vizibilitatea redusă a țării pe scena internațională, mai ales în contextul unor reuniuni importante de la care România a lipsit.

Criticile au venit atât din partea opoziției, care a menționat că țara ar fi marginalizată în deciziile cruciale privind regiunea, cât și din interiorul clasei politice. Unii au susținut că România, având o poziție geopolitică esențială și oferind un sprijin consistent, ar trebui să aibă un cuvânt mai important în negocierile privind situația din Ucraina.

În schimb, experți în relații internaționale au precizat că este prea devreme pentru a trage concluzii definitive. Ei au remarcat că președintele a participat la toate evenimentele externe importante și că poziția României rămâne una coerentă și loială față de partenerii săi. Lipsa unei prezențe mai assertive a fost explicată prin faptul că noul președinte are un profil mai degrabă de activist civic și că are nevoie de timp pentru a se adapta la cerințele diplomatice ale funcției.

De asemenea, s-a menționat că unele critici provin dintr-o strategie politică internă și dintr-o narativă favorabilă intereselor străine, care încearcă să prezinte România ca fiind izolată. În realitate, țara își menține poziția în structurile euroatlantice și este implicată în procesele decizionale regionale.

În concluzie, deși președintele a demonstrat consecvență în susținerea Ucrainei și în colaborarea cu aliații, perioada inaugurală a fost marcată și de dezbateri privind modul în care România își afirmă prezența pe scena internațională.