O serie de acuzații grave au fost aduse în ultima vreme împotriva conducerii de la București, cu precădere în direcția președinției. Potrivit unor observatori politici, țara ar fi condusă fără o viziune clară, iar deciziile în politică externă și economică ar fi lipsite de coerență.

Se remarcă faptul că România, deși se află într-o poziție strategică favorabilă datorită apartenenței la NATO și Uniunea Europeană, nu ar reuși să capitalizeze acest potențial. Criticii susțin că administrația actuală nu are niciun plan concret de dezvoltare sau reformă, iar măsurile adoptate sunt doar punctuale și insuficiente.

În ceea ce privește politica externă, se apreciază că țara ar fi pasivă și incapabilă să ia inițiativa în contextul regional tensionat. Deși România a oferit sprijin Ucrainei, acest efort nu s-ar fi tradus într-un câștig diplomatic substanțial. Pe plan intern, lipsa unei strategii economice clare ar genera costuri considerabile pentru cetățeni, fără a aduce beneficii pe termen lung.

Criticile se îndreaptă și spre modul în care este gestionată agenda publică, acuzându-se că există o deconectare clară între discursul oficial și realitatea zilnică. Se afirmă că, în loc de reforme autentice, se derulează o campanie propagandistică în jurul unor măsuri izolate.

În concluzie, se consideră că România ar avea nevoie de o conducere mai activă și mai capabilă să ofere răspunsuri la provocările actuale. Fără o viziune coerentă și fără abilități de liderat, țara riscă să-și piardă poziția câștigată cu greu în arenă internațională.